Afecțiuni ale tractului respirator,
cu precădere în sezonul rece
INFECȚII VIRALE
INFECȚII BACTERIENE
copii imunocompetenți – 6-7 episoade/an(5)
copii cu imunodeficit – 12 episoade/an(5)
90% din cazuri – infecții cu etiologie virală
60-70% - reprezintă infecții TRS(6,7)
infecțiile respiratorii → cauză de mortalitate → unul dintre 5 decese la copii cu vârsta mai mică de 5 ani(9)
Este un proces inflamator infecțios de etiologie virală, localizat la nivelul mucoasei nazofaringiene. Procesul inflamator este mult mai extins la copii comparativ cu adulții, afectând frecvent sinusurile paranazale și urechea medie.
Rinofaringita acută este cea mai obișnuită infecție a copilului, sinonimă cu “răceala comună”. Etiologia bolii este virală, principalul agent fiind rhinovirusul.
În cursul evoluției bolii poate surveni suprainfecția bacteriană. Bacteriile cele mai frecvent întâlnite sunt streptococul de grup A, pneumococul, Haemophillus influenzae și stafilococul.
Debutul este brusc cu febră ridicată (39-40°C) care precede cu câteva ore apariția simptomelor: strănut, rinoree apoasă, uscăciunea și iritarea mucoasei nazofaringiene. Secreția nazală determină obstrucție nazală, iar secrețiile nazale devin consistente, purulente de obicei după 1 zi. Pot să apară uneori tuse, cefalee, mialgii, anorexie, stare de rău, febră moderată. Boala durează uneori până la 14 zile, dar durata medie este de 7 zile.
Sub această denumire sunt reunite toate infecțiile faringelui, inclusiv faringoamigdalitele și amigdalitele acute. Afectarea faringelui este constantă în majoritatea infecțiilor tractului respirator.
Faringita acută se referă la acele situații în care principalul sediu al infecției este faringele. Faringita acută este determinată în general de virusuri. Singurul agent etiologic bacterian responsabil în mod obișnuit de boală este streptococul β-hemolitic de grup A (aproximativ 30% din cazuri).
Faringita virală are, în general, debut progresiv, cu febră precoce, anorexie, dureri faringiene moderate. După aproximativ 1 zi apare congestie faringiană, maximă în zilele a 2-a și a 3-a. Rinoreea, hiperemia conjunctivală, tusea și răgușeala sunt obișnuite. Inflamația faringelui poate fi ușoară sau accentuată, cu mici ulcerații superficiale pe palatul moale și peretele posterior al faringelui. Uneori apare exudat (depozite alb-gălbui) pe amigdalele palatine și peretele posterior al faringelui, de nedistins de cel din infecția cu streptococ. Poate coexista afectare laringiană. Durata bolii variază între 2-5 zile. Nu există complicații importante. Virusurile respiratorii cele mai frecvent întâlnite în faringita virală acută, care este de departe cea mai frecventă, sunt adenovirusuri, virusurile gripale, coronavirusuri, virusuri coxsakie, herpes simplex, virusul Epstein –Barr (agentul etiologic al mononucleozei infecțioase), citomegalovirusul, Mycoplasma pmeumonie, Clamydia.
Faringita streptococică are debut brusc cu cefalee, dureri abdominale și vărsături (asocierea vărsăturilor este un important semn de suspiciune a acestei etiologii), febră ridicată (39-40°C). În câteva ore de la debut faringele devine roșu, apar tumefacția amigdalelor și exudatul amigdalian. Limfadenita cervicală anterioară apare precoce și este dureroasă. Febra durează 1-4 zile. Boala durează 7-10 zile.
Conjunctivita, rinoreea, tusea, răgușeala (toate prezente în faringita virală), prezența a 2 sau mai multe dintre aceste simptome și semne sugerează etiologia virală a faringitei (12).
Amigdalita reprezintă o inflamație acută a amigdalelor palatine, mase de țesut limfatic de formă ovală, localizate la nivelul gâtului de o parte și de alta a uvulei (omușor), cu rol important în secreția anticorpilor implicați în generarea răspunsului imun de apărare al organismului. Afecțiunea este întâlnită frecvent la copii preșcolari și preadolescenți însă poate afecta și adulții, boala având incidența crescută în special în lunile reci de toamnă și iarnă.
Evoluția amigdalitelor este spontan favorabilă indiferent de agentul etiologic implicat, majoritatea pacienților prezentând o remitere a simptomatologiei în decurs de aproximativ 1 săptămână de la debut.
Inflamația amigdalelor palatine se datorează în mai mult de jumătate din cazuri unei infecții respiratorii cu adenovirus, rinovirus, influenzae virus, virus respirator sincițial sau coronavirus și, în situații mai puțin întâlnite, virusul Epstein Barr, herpes simplex, citomegalovirusul sau virusul imunodeficienței umane HIV.
Agenții etiologici care generează amigdalita bacteriană sunt reprezentați majoritar de bacterii streptococice (streptococii beta hemolitici de grup A) care survin de obicei în urma unei infecții respiratorii virale inițiale. Mai puțin întâlnite în practica medicală curentă sunt amigdalitele determinate de infecția bacteriană cu S. pneumoniae, tulpini rezistente de S. aureus MRSA, Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae, Bordetella pertussis, Fusobacterium, Corynebacterium diphteriae, Treponema pallidum sau Neisseria gonorrhoeae.
Tabloul clinic al pacienților care suferă de amigdalită este constituit din semne și simptome care includ: odinofagie (durerea în gât la înghițit), eritem și edem al amigdalelor, febră, cefalee, frisoane; depozite albicioase constituite din leucocite degradate și resturi celulare pe suprafața amigdalelor în formele de amigdalită pultacee de cauză bacteriană, adenopatii submandibulare, otalgie (durere de ureche).
Laringita acută este o afecțiune care se datorează inflamației acute a mucoasei care căptușește laringele și prezintă în mod frecvent caracter autolimitat, evoluând spontan spre vindecare. Boala debutează caracteristic prin infecție a căilor respiratorii superioare (obstrucție nazală, coriză, tuse), în evoluție apar disfagie, răgușeală, tuse lătrătoare și stridorul, care se accentuează în cursul nopții. Bolnavul este afebril sau are febră mică (38°C) și nu prezintă semne de insuficiență respiratorie. La examenul fizic ORL se evidențiază edem inflamator al corzilor vocale și al țesutului subglotic, principalul loc al obstrucției.
Boala este în general ușoară și durează 3-4 zile.